Managementul vegetației într-un parc fotovoltaic

De ce este important managementul vegetației într-un parc fotovoltaic?

Parcurile fotovoltaice ocupă suprafețe extinse de teren și, spre deosebire de alte tipuri de centrale electrice, pot fi integrate în natură, cu impact minim asupra mediului. Cercetările din ultimii ani au arătat că fotovoltaicele au un potențial uriaș în restabilirea habitatului natural al insectelor polenizatoare, populațiile cărora se află în declin din cauza practicilor de agricultură intensivă, folosirii pesticidelor, poluării, schimbării de destinație a terenurilor.

Conform wwf.ro, 84% dintre plantele cultivate în UE pentru hrană, au nevoie de insecte polenizatoare. Scăderea numărului lor are consecințe nefavorabile asupra cantității, calității și varietății legumelor și fructelor pe care le consumăm. Prin controlul florei, parcurile fotovoltaice pot deveni un refugiu pentru aceste populații, consituind un sit ideal pentru alimentație, reproducere și conservare. Un astfel de habitat ar avea un impact pozitiv asupra culturilor agricole de proximitate și ar putea fi folosit pentru amplasarea stupilor în cadrul practicilor de apicultură. Pentru realizarea acestui deziderat, pe lângă respectarea normativelor tehnice, în faza de concept trebuie să se stabilească un design prietenos cu flora și fauna locală.

Managementul vegetației într-un parc fotovoltaic integrat în ecosistem:

Activitățile de construcție a parcului trebuie să aibă ca scop protejarea vegetației existente!
Distanța ideală între sol și marginea inferioară a modulelor este de 80 – 90 cm.
Cablurile electrice trebuie îngropate, nu se lasă suspendate sau să atârne în bucle.
La elaborarea mix-ului de însămânțare a terenului se iau în calcul:

Gradul și pattern-ul de umbrire
Înălțimea la care sunt instalate panurile
Aranjarea spațială și dispoziția panourilor
Distanța dintre rânduri
Planul de întreținere și mentenanță
Tipul de sol

Cerințele față de plantele de însămânțat:

Nu sunt mai înalte decât înălțimea la care sunt situate panourile: pot afecta negativ producția de energie prin umbrire, pe de altă parte, creșterea lor poate fi compromisă de umbra panourilor.
Nu sunt specii cățărătoare (pot adera la elementele electrice, pot pătrunde în cutiile de protecție ale invertoarelor, cu risc de scurtcircuit și declanșare incendiu).
Nu sunt predispuse la uscare accelerată – risc de incendiu natural al vegetației.
Sunt specii native, non-invazive, adaptate la condițiile locale de mediu (calități care le asigură supraviețuirea).
Nu sunt specii de flori ornamentale (cantitate redusă de nectar și polen).
Perioada de înflorire însumată a tuturor speciilor să fie cât mai lungă, iar cantitatea de flori – abundentă.
Vor include specii-gazdă pentru larvele fluturilor.
Vor fi peste 20 de specii – ierburi și flori, într-o gamă variată de culori și forme. Cromatica și forma florilor este importantă – anumite culori și configurații sunt preferate de diferiți polenizatori. Albinele sunt atrase de flori simple, cu forme deschise, în nuanțe de galben, roz sau albastru.
Plantele mai înalte sunt semănate perimetral, pe laturile externe delimitate de împrejmuire. Cele scurte – sub panouri și între rânduri.
Nu se va planta gazon – nu aduce beneficii populației de insecte!

Cositul:

Va fi mai frecvent în primii ani, până la stabilizarea speciilor de vegetație (aproximativ 3 ani).
Se efectuează doar după înflorirea vegetației.
Se evită primăvara pentru a nu distruge cuiburile de păsări în perioada de ouare.
Se evită toamna pentru a conserva anumite specii de insecte (ex. fluturii), care iernează pe suprafața plantelor.

Alte aspecte ce trebuie luate în considerare:

Polenizatorii au nevoie de o sursă de apă de proximitate, naturală sau creată artificial!
Nu se folosesc erbicide cu spectru larg – distrug speciile native perene!
Nu se folosesc insecticide!
Speciile invazive vor fi eliminate de pe teren.
În zonele aride poate fi necesară irigația plantelor.
Gardul de împrejmuire trebuie să fie prevăzut cu ochiuri mai mari în partea inferioară pentru a permite circulația faunei de talie mică.

Parcurile fotovoltaice incorect realizate riscă să:

Distrugă sau să fragmenteze habitatul unor specii de animale, păsări și insecte.
Compacteze exagerat solul, ceea ce duce la proliferarea speciilor de plante invazive, dar care nu oferă hrană pentru polenizatori.
Decoperteze solul de suprafață, scăzând calitatea substratului disponibil.
Constituie o barieră în mișcarea naturală a populației de animale mici și insecte.
Modifice substanțial tiparul absorbției apei pluviale în sol.

Alte avantaje ale selecției plantelor parcului fotovoltaic:

Sistemul radicular bine dezvoltat protejează împotriva eroziunii solului, cu rol important în gestionarea apei pluviale.
Au rol estetic.
Costurile pentru semințe sunt mai mari decât pentru iarba de gazon, dar se vor face economii ulterior, prin reducerea frecvenței lucrărilor de întreținere. Pe termen lung, se estimează că un habitat prietenos cu polenizatorii necesită de 3 ori mai puține cheltuieli (sămânță+cosire) decât semănatul cu iarbă de gazon.